* fragment din Prefață:
În această carte examinez optimismul în ceea ce Schopenhauer numea forma sa „perversă” sau „fără scrupule” și arăt ce rol are pesimismul pentru regăsirea echilibrului și înțelepciunii în desfășurarea activităților omenești. Nu împărtășesc deznădejdea atotcuprinzătoare a lui Schopenhauer sau filozofia renunțării pe care a derivat din ea. Nu am nici o îndoială că Sfântul Paul/Pavel avea dreptate să recomande credința, speranța și iubirea (agápe) ca virtuți care orientează viața către un bine mai înalt. Nu mă îndoiesc însă nici de faptul că speranța, despărțită de credință și neclintită în fața dovezilor istoriei, este un bun primejdios, care îi pune în pericol nu doar pe cei care o îmbrățișează, ci și pe toți aceia care se hrănesc cu iluzii.
[…] Tema mea este mai puțin „nebunia maselor“, cât individul uneltitor: acela care, deranjat de prescripțiile im- perfecte ale tradiției, ale bunului simț și ale legii, este în căutarea unui alt fel de viitor, în care vechile forme de compromis nu mai sunt necesare. Optimiștii fără scrupule cred că necazurile și defectele omenirii pot fi depășite printr-un fel de reglaj de mare amploare: este suficient să creăm o nouă orânduială, un nou sistem, pentru ca oamenii să se elibereze din închisoarea lor temporară și să pășească pe tărâmul succesului. Prin urmare, atunci când vine vorba de ai ajuta pe ceilalți, toate strădaniile lor se îndreaptă spre îmbunătățirea abstractă a omenirii, și nu spre virtutea personală care iar ajuta să îndeplinească rolul mărunt ce lea fost dat oamenilor pentru a ameliora situația semenilor lor. Din punctul lor de vedere, speranța nu mai este o virtute personală care alină suferința și necazurile, care încurajează răbdarea și sacrificiul, care pregătește sufletul pentru agápe. Dimpotrivă, ea devine un mecanism de transformare a problemelor în soluții și a suferinței în exaltare, fără a mai lua în considerare dovezile acumulate în timp despre na tura umană care ne arată că singura îmbunătățire ce ne stă în putință este îmbunătățirea de sine. (Roger Scruton)
Foloasele pesimismului și pericolul falsei speranțe, Roger Scruton, Humanitas, 2022, 228 p.
