Într-adevăr, în jurul familiei se adună lucrurile sacre care îl separă pe om de furnici și de albine. Decența este prelata acelui cort; libertatea este zidul acelui oraș; proprietatea nu este altceva decât ferma familiei, iar onoare nimic altceva decât steagul familiei.
În rânduiala practică a istoriei umane, revenim la fundamentul tatălui, al mamei și al copilului. S-a spus deja că, dacă această poveste nu poate să pornească de la premise religioase, trebuie totuși să pornească de la anumite premise morale sau metafizice, altfel povestea omului nu va avea nici un sens. Și acesta este un foarte bun exemplu în ceea ce privește acea alternativă care se impune. Dacă nu ne numărăm printre aceia care începem prin a invoca o Trinitate divină, trebuie totuși să invocăm o Trinitate umană și să vedem cum acel triunghi este repetat pretutindeni în modelul lumii.
(Gilbert Keith Chesterton, „The Everlasting Man”, Hodder & Stoughton, 1925, p. 32)
* cartea a fost tradusă în limba română de Delia Aurora Varga, Omul etern, editura ALL, București, 2016.